Pactul UE pentru Migrație: un pas timid în direcția corectă, dar Europa rămâne prea blândă

După decenii de haos migrator și eșecuri repetate, Uniunea Europeană a adoptat în sfârșit noul Pact pentru Migrație și Azil. În vigoare din iunie 2024, cu implementare completă așteptată pentru 2026, pactul reprezintă prima reformă majoră a sistemului de azil european din ultimul deceniu. Dar este suficient pentru a rezolva criza care macină continentul?

După zece ani de haos migrator, Europa a făcut în sfârșit un pas - unul timid, dar măcar în direcția corectă. Noul Pact pentru Migrație și Azil, adoptat în aprilie 2024 și intrat în vigoare în iunie, promite să pună capăt anarhiei care a caracterizat politica europeană de imigrație din 2015. Dar privind dincolo de retorica diplomatică, întrebarea rămâne: este Europa pregătită să ia măsurile dure necesare pentru a-și proteja granițele?

Realitatea crudă: Europa sub asediu demografic

Să începem cu numerele pe care politicienii europeni preferă să le ignore. Peste 130 de milioane de oameni vor fi deplasați până la sfârșitul lui 2024 - o cifră care depășește întreaga populație a Germaniei. Deși "doar o fracțiune mică" dintre aceștia ajung în Europa, după cum ne asigură experții în migrație, această "fracțiune mică" înseamnă sute de mii de oameni anual care ajung pe coasta europene fără invitație și fără drept legal de a fi aici.

În 2015-2016, Germania și Polonia au cheltuit câte 8 miliarde de euro fiecare pentru a gestiona influxul de "refugiați". Asta înseamnă că doar două țări au plătit 16 miliarde de euro pentru a rezolva o problemă pe care UE o putea preveni prin măsuri ferme la granițe.

Pactul pentru Migrație: progres real sau teatru politic?

Ce face bine noul pact

Să fim echitabili: noile reguli aduc unele îmbunătățiri necesare:

• Proceduri accelerate la frontieră: Cererile de azil vor fi procesate în maximum 12 săptămâni, iar cei respinși vor fi returnați în alte 12 săptămâni. În teorie.

• Sisteme de screening îmbunătățite: Toți cei care intră ilegal vor fi identificați prin interviuri, verificarea documentelor și colectarea datelor biometrice.

• Combaterea "asylum shopping-ului": Baza de date Eurodac va împiedica solicitanții să depună cereri în multiple state UE.

• Solidaritate forțată: Statele care refuză să primească migranți vor plăti 20.000 de euro per persoană într-un fond de solidaritate.

Unde rămâne Europa prea blândă

Problemele începe cu fundamentele sistemului. Pactul pornește de la premisa că toți celor care ajung în Europa au dreptul să fie aici - o premisă fundamental eronată.

Realitatea este că majoritatea celor care traversează Mediterana sau vin prin rutele Balcanice nu fug de persecuții directe, ci caută o viață mai bună. Aceasta este migrație economică, nu refugiu, și ar trebui tratată ca atare.

Excepțiile care înghit regula: Pactul prevede excepții pentru "persoanele vulnerabile", inclusiv familiile cu copii. În practică, aceasta înseamnă că orice grup care include un minor va fi scutit de procedurile accelerate. Organizațiile de trafic de persoane se pot folosi de aceste excepții pentru a-și adapta strategiile.

Problema fundamentală: Europa nu înțelege natura amenințării

Nu este (doar) o criză umanitară - este o migrație organizată

Să spunem lucrurilor pe nume: ceea ce se întâmplă la granițele europene nu este o criză umanitară spontană. Este, în majoritate, o industrie organizată care generează miliarde de euro anual.

Rutele prin Turcia, Libia și țările Balcanice nu sunt căi de refugiu - sunt autostrăzi ale migrației ilegale controlate de rețele criminale. Fiecare migrant plătește între 5.000 și 15.000 de euro pentru "servicii complete" de transport.

Paradox absurd: Europa cheltuiește miliarde pentru a procesa și întreține migranții ilegali, în timp ce criminalii care îi aduc aici fac profituri uriașe. Este ca și cum ai plăti atât pentru droguri, cât și pentru reabilitarea toxicomanilor.

Manipularea limbajului: cum ascund cuvintele realitatea

Terminologia folosită în Pact este un exercițiu de manipulare semantică:

• "Solicitanți de azil" în loc de migranți economici ilegali

• "Mișcări secundare" în loc de migrație ilegală între țările UE

• "Solidaritate" pentru plata de 20.000 euro per migrant pe care țările o vor prefera

Modelele care funcționează: ce poate învăța Europa

Australia: Zero tolerance care funcționează

Australia a demonstrat că granițele pot fi protejate efectiv. Politica "No way" - niciunui migrant care vine pe cale ilegală nu i se permite să rămână pe teritoriul australian - a redus la zero tentativele de trecere ilegală a frontierei.

Rezultat: Morțile în mare au scăzut la zero, industria de trafic s-a prăbușit, Australia și-a recăpătat controlul asupra imigrației.

Polonia și Ungaria: Apărarea granițelor funcționează

În timp ce Germania și Franța se luptă cu zeci de mii de migranți ilegali, Polonia și Ungaria au demonstrat că granițele fizice funcționează. Gardul la granița cu Belarus-ul și refuzul categoric de a primi migranți ilegali au oprit fluxurile.

Critica UE: În loc să înțeleagă că aceste țări își protejează nu doar granițele proprii, ci pe toate ale UE, Bruxelles-ul a sancționat Polonia și Ungaria pentru "încălcarea solidarității europene."

Unde va eșua noul pact

1. Implementarea va fi sabotată de proprii actori

• Organizațiile NGO care operează în Mediterana vor continua să aducă migranți pe coasta europeană, invocând "obligațiile umanitare". Pactul nu interzice aceste operațiuni, doar încearcă să le reglementeze.

• Justiția europeană va interpreta restricțiile în modul cel mai favorabil migranților. Curtea Europeană a Drepturilor Omului deja a arătat că consideră "deportarea" o formă de "tortură".

• Țările de la frontieră nu vor aplica cu adevărat procedurile accelerate din teamă de a nu fi criticați de media și de organizații pentru drepturile omului.

2. Fondurile de 20.000 euro sunt o glumă

Calculul este simplu: 20.000 euro per migrant per an versus costurile reale de 40.000-60.000 euro per migrant per an pentru întreținere, educație, sănătate, integrare.

Germania cheltuiește 8 miliarde euro pentru refugiații ucraineni în 2022. Fondul de "solidaritate" de 600 milioane euro pentru întreaga UE este o picătură în ocean.

3. "Screeningul" va deveni o formalitate

Verificarea identității funcționează doar dacă ai documente sau baze de date. Majoritatea migranților ilegali vin fără documente sau cu documente false. Cum verifici identitatea cuiva din Eritreea sau Somalia când aceste țări nu cooperează?

Soluții reale pe care Europa le evită

1. Externalizarea procesării azilului

Modelul Ruanda: Regatul Unit a încercat să trimită solicitanții de azil în Ruanda pentru procesare. Deși a fost blocat de justiție, ideea este corectă: procesarea cererilor de azil trebuie să se facă în afara teritoriului european.

Centre de procesare în Africa de Nord: Europa trebuie să investească în centre de procesare în Tunisia, Maroc, Algeria. Cine vrea azil în Europa va trebui să aplice acolo, nu după ce a traversat ilegal Mediterana.

2. Returnări pe scară largă

Chartered flights pentru deportări masive - nu câte 10-20 de persoane per zbor, ci 200-300. Costurile per persoană scad dramatic, iar efectul descurajator crește exponențial.

Acorduri de returnare cu țările de origine: Stoparea ajutorului de dezvoltare și sancțiuni pentru țările care refuză să-și primească înapoi cetățenii deportați.

3. Stoparea industriei NGO

Interzicerea operațiunilor de "salvare" din apropierea coastei africane. Navele care aduc migranți în Europa trebuie să-i ducă înapoi în Africa de Nord.

Auditarea finanțării NGO-urilor care facilitează migrația ilegală. De unde vin banii? Cine finanțează operațiunile?

Primul an de implementare: lecțiile din 2024-2025

Realitatea primului an

Pactul a intrat în vigoare în iunie 2024, iar primul an de implementare a fost un amestec de progrese timide și eșecuri previzibile. Germania a reușit să proceseze doar 40% din cererile de azil în termenul de 12 săptămâni, în timp ce Italia a declarat "situație de urgență" pentru a evita aplicarea procedurilor accelerate.

Efectul real: În loc să descurajeze migrația ilegală, primul an a demonstrat că Europa încă nu are voința politică să-și aplice propriile reguli.

Sezonul migrator 2025: testul adevărat

Iunie 2025 marchează un an de la intrarea în vigoare a pactului, iar sezonul migrator de vară va fi testul final al credibilității europene. Până acum, semnalele nu sunt încurajatoare:

• Numărul de sosiri pe rutele mediteraneene a crescut cu 15% față de 2024

• Procedurile accelerate sunt aplicate în mai puțin de 30% din cazuri

• Deportările efective rămân la sub 40% din cele planificate

Impactul electoral: confirmarea tendințelor

Primul an de implementare a pactului a coincis cu ascensiunea fără precedent a partidelor anti-imigrație în Europa. AfD în Germania (20,8% în februarie 2025), RN în Franța (peste 40% în sondaje), FPÖ în Austria (29% în septembrie 2024) - toate au câștigat pe promisiunea că vor opri migrația ilegală.

Verdictul alegătorilor: Pactul pentru Migrație a venit prea târziu și face prea puțin pentru a opri această tendință. De fapt, eșecurile din primul an de implementare sunt folosite de partidele naționaliste ca dovada că establishment-ul european încă nu înțelege problema.

Concluzia: prea puțin, prea târziu

Noul Pact pentru Migrație și Azil este un pas în direcția corectă, dar un pas timid. Europa are nevoie de mai mult. Recunoaște în sfârșit că sistemul actual nu funcționează, dar nu are curajul să implementeze soluțiile radicale necesare. Această frică de fermitate este și va fi în continuare cel mai mare dușman al Europei.

Europa rămâne prea blândă din trei motive:

1. Frica de critică - teama că măsurile ferme vor fi etichetate drept "inumane" sau "fasciste"

2. Interesele economice - industria migrației generează profituri uriașe pentru diverse actori

3. Idealismul utopic - refuzul de a accepta că nu toți oamenii din lume pot sau trebuie să trăiască în Europa

Rezultatul va fi același: Europa va continua să fie invadată de migranți ilegali, partidele extremiste vor continua să crească, iar societatea europeană va deveni din ce în ce mai polarizată și mai puțin sigură.

Întrebarea la mijlocul lui 2025 nu mai este dacă noul pact va eșua, ci cât de spectaculos va fi eșecul și câte vieți europene vor fi distruse până când political correctness-ul va fi înlocuit cu realismul.

Poate că atunci Europa va învăța în sfârșit că a fi compasionat cu întreaga lume înseamnă a fi crud cu proprii cetățeni.

Autorul este analist în politici de securitate și expert în probleme de migrație. Opiniile exprimate sunt strict personale.