Violențe în școlile din Franța: Bayrou acuzat de „lipsă de acțiune"

O comisie de anchetă parlamentară critică gestionarea violențelor din școli de către premierul François Bayrou când era ministru al educației

O comisie de anchetă parlamentară din Franța a publicat miercuri un raport în care critică premierul François Bayrou pentru gestionarea violențelor în mediul școlar, în special la instituția catolică Notre-Dame-de-Betharram. Comisia consideră că Bayrou a manifestat o "lipsă de acțiune" când era ministru al educației naționale între 1993-1997.

Contextul personal al premierului

Cazul îl afectează personal pe Bayrou, având în vedere legăturile familiei sale cu instituția în cauză. Soția sa a predat catehismul la Notre-Dame-de-Betharram, o școală catolică situată lângă Pau, orașul al cărui primar este Bayrou. Mai mulți dintre copiii săi au fost școlarizați la această instituție, care este acum vizată de peste 200 de plângeri din partea unor foști elevi pentru violențe fizice și sexuale comise de-a lungul deceniilor.

Concluziile raportului parlamentar

După trei luni de audieri, raportorii Paul Vannier (Franța Nesupusă) și Violette Spillebout (Renașterea, partidul președintelui Macron) au prezentat un raport cu 50 de recomandări. Președinta comisiei, Fatiha Keloua Hachi, a descris situația ca fiind una în care "copii, peste tot în Franța" au fost supuși la ceea ce a numit "monstruozități".

Conform raportului, "în lipsa acțiunii" pe care François Bayrou avea "mijloacele să o angajeze", dat fiind că era "informat" când era ministru al educației și edil local, violențele "au persistat timp de ani de zile".

Audierea premierului

Bayrou a fost audiat timp de peste cinci ore pe 14 mai de comisia de anchetă. În timpul audierii, el a respins cu fermitate acuzațiile de minciună sau intervenție în justiție în anii 1990 în acest dosar.

Premierul a susținut că nu a fost "niciodată informat" în trecut despre violențele fizice și sexuale denunțate acum de 200 de foști elevi ai instituției, în ciuda unor mărturii care sugerează contrariul.

Cazul fiicei sale

Helene Perlant, fiica premierului, a declarat pentru săptămânalul Paris Match că, la vârsta de 14 ani, fusese agresată fizic de un prelat al instituției Betharram care supraveghea o tabără de vacanță. Ea a descris instituția ca fiind "organizată ca o sectă".

Cu toate acestea, Helene Perlant a precizat că nu a discutat despre această agresiune cu tatăl său la momentul respectiv.

Recomandările comisiei

Dincolo de cazul specific al lui Bayrou, comisia de anchetă a formulat 50 de recomandări pentru combaterea violențelor în școlile franceze, printre care:

• Înființarea unui fond pentru despăgubirea victimelor

• Înăsprirea controalelor în instituțiile de învățământ, considerate în prezent "aproape inexistente"

• Înscrierea în Codul Educației a interdicției oricărei pedepse corporale sau tratament umilitor

• "Ridicarea sistematică a secretului confesiunii" când sunt implicate "fapte de violență comise asupra unui minor sub 15 ani"

Contextul mai larg

Raportorii au prezentat un bilanț al violențelor pe care le-au descris ca fiind "în mare măsură ascunse" și "instituționalizate sub pretextul excelenței pedagogice", care persistă "în toate tipurile de instituții școlare". Ei au criticat un "stat eșuat" în controlarea, prevenirea și tratarea acestor situații.

Conform raportului, aceste probleme erau "accentuate în învățământul catolic", din cauza unui "model educațional explicit mai strict, care se bazează pe numeroase internate" și a unei "legi a tăcerii extrem de pregnante".

Instituția Notre-Dame-de-Betharram

Fondată în 1837, instituția Notre-Dame-de-Betharram avea o reputație controversată în regiune. Conform raportorilor, cazul Betharram era "departe de a fi unic", cu aceeași "logică în acțiune" identificată și în alte instituții similare.

Comisia a cerut "recunoașterea responsabilității statului" și a subliniat necesitatea unor reforme structurale în sistemul de supraveghere a instituțiilor de învățământ din Franța.

Implicații politice

Raportul ridică întrebări despre responsabilitatea unor figuri politice de vârf în gestionarea cazurilor de violență instituțională și poate avea implicații pentru credibilitatea guvernului Bayrou în abordarea reformelor din educație.

Cazul ilustrează provocările cu care se confruntă Franța în combaterea violențelor instituționale și necesitatea unor mecanisme de supraveghere mai eficiente pentru protejarea minorilor în mediul școlar.