Industria românească de apărare: De la provocări interne la oportunități europene istorice

Noul context strategic european aduce finanțări fără precedent pentru industria de armament, însă sectorul românesc de apărare se confruntă cu subfinanțare, politizare și probleme structurale grave

Contextul strategic actual - între provocări și oportunități

Războiul din Ucraina, tensiunile din NATO generate de politicile președintelui Donald Trump și noul context strategic european au creat un moment de cotitură pentru industria de apărare. În timp ce Europa anunță investiții istorice prin programul SAFE de 150 de miliarde de euro, industria românească de apărare se află într-o situație paradoxală: dispune de fabrici cu tradiție și personal calificat, dar este afectată de subfinanțare cronică, management politizat și tehnologii învechite.

Această analiză examinează starea actuală a sectorului românesc de apărare, de la structura instituțională dominată de ROMARM la provocările operaționale cu care se confruntă fabricile, și până la oportunitățile strategice oferite de noul context european.

Structura industriei româneşti de apărare

ROMARM - coloana vertebrală a sistemului

Industria de apărare a României se bazează în principal pe ROMARM, compania de stat care controlează 15 filiale din sectorul militar-industrial românesc. Această structură concentrată include unități de producție cu specializări diverse, de la armament individual la componente aerospațiale.

Filialele principale ROMARM:

• Avioane Craiova și IAR Ghimbav - sectorul aeronautic

• Romaero - mentenanță și servicii aerospațiale

• Uzina Mecanică Cugir și Fabrica de Arme Cugir - armament individual și muniție

• Uzina Mecanică Orăștie, Plopeni, Sadu, Mija, Moreni - componente și subansamble

• Uzina Specială Dragomirești - muniție și explozivi

• Tohan Zărnești și Carfil Brașov - echipamente și componente specializate

• IOR - optică și aparatură de precizie

Capacități de producție existente

Aceste unități sunt capabile să producă aproape toate echipamentele necesare într-un conflict clasic: de la arme de asalt și explozibili până la muniție de standard sovietic. România poate produce și muniție NATO, însă în cantități limitate și cu tehnologie învechită, o realitate care a determinat focusarea pe modernizare și parteneriate internaționale.

Proiecte de modernizare și parteneriate strategice

Acordul cu Statele Unite - General Dynamics

Statul român a semnat un acord crucial cu guvernul american pentru atragerea a 220 de milioane de dolari dintr-un credit și aducerea tehnologiei SUA în România. Parteneriatul cu General Dynamics vizează producția de muniții de calibru 120 și 155 compatibile NATO, atât pentru Armata României, cât și pentru alte țări din UE.

Acest proiect ar urma să transforme Uzina de la Dragomirești într-un centru de excelență în muniție NATO pentru Europa, capabil să producă muniție pentru tancurile americane și alte sisteme de armament moderne.

Modernizarea Uzinei Mecanice Cugir

În 2025, Uzina Mecanică Cugir a lansat în licitație un contract de 45 milioane lei pentru lucrări de construcție și modernizarea liniei de producție pentru muniție tip NATO calibru 5,56×45 mm și calibru 12,7×99 mm. Această investiție reprezintă un pas important către standardizarea producției la normele NATO.

Cooperarea cu Germania - parteneriatul Rheinmetall

Președintele României, Nicușor Dan, și Cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, au anunțat consolidarea cooperării bilaterale în domeniul apărării. Discuțiile au vizat extinderea colaborării în industria de apărare, atragerea investițiilor și dezvoltarea capacităților de producție militară.

"Există negocieri avansate între Rheinmetall și fabrica de la Mediaș, care ține de Romarm, pentru un joint venture pe muniții. Sperăm să se finalizeze în curând", a declarat președintele Nicușor Dan.

Provocările sistemice ale industriei româneşti

Problemele operaționale și sociale

Situația din fabricile de armament românești reflectă probleme structurale profunde. Muncitorii de la fabricile din Cugir au protestat în februarie 2022, reclamând salarizarea la minimul pe economie și condiții de muncă deplorable.

"Tunelurile sunt pline de praf de pușcă. Este foarte riscant, condițiile sunt dezastru… Poți oricând să sari în aer. În secții e frig, dimineața e înghețat, iar la sfârșitul lunii, când să numeri banii, nu ai ce", relatau protestatarii de la Cugir.

Deși muncitorii au obținut o ușoară creștere salarială, problemele fundamentale au rămas nerezolvate: infrastructura învechită, condițiile periculoase de muncă și lipsa investițiilor în modernizare.

Politizarea managementului - o problemă cronică

Numirile politice la Cugir

Una dintre cele mai grave probleme ale industriei românești de apărare este politizarea excesivă a managementului. În iunie 2025, Consiliul de Administrație al Uzinei Mecanice Cugir l-a renumit pe Mircea Trifan ca director general pe 4 ani. Trifan este simultan și președintele PSD Cugir.

În aceeași măsură, Gheorghe Sava a fost numit director general adjunct al fabricii, acesta fiind vicepreședintele PSD Cugir. Pattern-ul se repetă la nivel național: Constantin Tocan, directorul uzinei din Dragomirești, este de asemenea membru PSD.

Tradația schimbului de cadre PSD-PNL

De ani de zile, PSD și PNL fac schimb regulat de cadre la conducerea fabricilor de armament din Cugir, fără rezultate pozitive resimțite de muncitori. Această practică a devenit o adevărată cutumă, ilustrând cum considerațiile politice prevalează asupra celor profesionale.

Fostul parlamentar PSD Marian Rasaliu a fost numit în martie 2025 director general al companiei IAR Ghimbav, continuând tradiția numirilor politice în poziții cheie din industria de apărare.

Separarea artificială a fabricilor din Cugir

Fabrica de Arme Cugir și Uzina Mecanică Cugir s-au despărțit în 2004, singura explicație plauzibilă fiind crearea a două poziții de management pentru a satisface nevoi politice locale. Această fragmentare a afectat eficiența operațională și coordonarea producției.

Cadrul legislativ contradictoriu

Obligații conflictuale

Fabricile de armament operează sub o legislație specială care creează obligații contradictorii: pe de o parte trebuie să se autofinanțeze, pe de alta sunt obligate să dea prioritate comenzilor de stat.

Dacă o fabrică are un contract extern profitabil, dar MApN face o comandă simultană, unitatea trebuie să renunțe la contractul extern pentru a executa producția pentru stat. Problema este că statul nu plătește la prețul pieței, ci la nivelul din bugetul MApN aprobat la începutul anului, de multe ori sub costurile reale de producție.

Impactul asupra sustenabilității financiare

Această situație creează un cerc vicios: fabricile nu pot investi în modernizare din cauza lipsei de profit, iar lipsa modernizării le face necompetitive pe piețele externe, limitându-le la comenzile de stat subplătite.

Scandalurile și problemele de integritate

Cazul Gabriel Țuțu - fostul director ROMARM

În 2023, Gabriel Țuțu, fost director al ROMARM, a fost reținut alături de Victor Pițurcă într-un dosar legat de măști neconforme livrate pentru MApN. Acest caz ilustrează problemele de integritate care afectează industria de apărare românească.

Scandalul a evidențiat lipsurile în sistemele de control și achiziții publice din sectorul de apărare, afectând credibilitatea instituțiilor și a proceselor de procurement.

Potențialul uman și tehnologic existent

Resurse umane calificate

În ciuda problemelor sistemice, fabricile de tradiție păstrează personal calificat și multe talente capabile de inovație. Această resursă umană, deși subutilizată, reprezintă principalul activ al industriei românești de apărare.

Inovații locale - exemplul Fabricii de Arme Cugir

Specialiștii de la Fabrica de Arme Cugir au finalizat un prototip industrial al unei arme de asalt de calibru 5,56 mm, despre care susțin că este competitivă pe piața internațională. Cu toate acestea, procedurile de omologare întârzie considerabil, deși se lucrează la acest proiect de foarte mulți ani.

Strategia națională 2024-2030

Obiectivele principale de dezvoltare

România dispune din 2024 de o Strategie de dezvoltare a industriei de Apărare pentru perioada 2024-2030, care identifică 12 priorități principale:

1. Revitalizarea producției de explozivi și pulberi

• Reluarea fabricării de pulberi cu bază simplă, dublă, triplă și sferică

• Dezvoltarea capacităților pentru explozivi brizanți (TNT, RDX, PETN)

• Producerea de combustibil pentru rachete

• Asigurarea materiilor prime (nitroceluloză) pe plan intern

2. Tranziția completă la standardul NATO până în 2030

• Transformarea armamentului de infanterie la standard NATO

• Omologarea munițiilor standard NATO pentru toate tipurile de armament

• Modernizarea aparaturii optoelectronice

3. Revitalizarea sectorului aerospațial și naval

• Transformarea capacităților de producție existente

• Susținerea operatorilor cu capital privat

• Dezvoltarea capacităților de mentenanță avansată

4. Dezvoltarea industriei de autovehicule militare

• Asigurarea producției, integrării și testării în țară

• Capacități de mentenanță complete pentru timp de pace și război

5. Sisteme de comunicații și informatică militară

• Realizarea și integrarea sistemelor de comandă-control

• Dezvoltarea de software specializat pentru apărare

• Întărirea capacităților de cybersecurity

6. Susținerea antreprenoriatului în sectorul de apărare

• Dezvoltarea IMM-urilor în domeniul inovației militare

• Focus pe electronică, comunicații, senzori, radare

• Vehicule autonome de luptă și echipamente de protecție

7. Reziliența și independența strategică

• Reducerea dependenței de furnizori din afara UE și NATO

• Investiții de stat în capacități de producție strategice

• Dezvoltarea produselor cu dublă utilizare

8. Atragerea investițiilor străine

• Crearea de societăți mixte cu investitori strategici

• Parteneriate cu state membre UE și NATO

• Joint venture-uri în domenii de excelență

9. Clustere de inovație

• Parteneriate public-privat în zone de excelență științifică

• Dezvoltarea cercetării și inovării

• Producția de echipamente militare și dual-use

Contextul european - Programul SAFE

Finanțarea istorică de 150 miliarde euro

Programul SAFE al UE reprezintă cea mai mare investiție în industria de apărare europeană din istoria recentă. Fondurile de 150 miliarde euro sunt destinate dezvoltării capacităților europene în domeniile în care oferta continentală rămâne insuficientă.

Sectoare prioritare pentru finanțare:

• Producția de rachete și sisteme de propulsie

• Muniție de diferite calibre și tipuri

• Drone militare și sisteme autonome

• Sisteme de apărare antiaeriană

• Tehnologii de comunicații securizate

Poziția României în contextul european

România este activ implicată în identificarea de parteneri și pregătirea de proiecte comune eligibile. Parteneriatul cu Rheinmetall și acordul cu General Dynamics sunt primele exemple concrete ale acestei strategii.

Totuși, pentru a beneficia pe deplin de aceste oportunități, industria românească trebuie să depășească rapid problemele structurale actuale și să își modernizeze capacitățile de producție.

Achiziții externe vs. producție internă

Balanța între import și dezvoltare internă

În prezent, România își îndreaptă o parte semnificativă a bugetelor de apărare spre achiziții din surse externe, în contextul în care industria internă este încă în proces de modernizare.

Achiziții majore planificate:

• Sistemul Iron Dome de la Israel pentru protecția antiaeriană

• Echipamente militare din SUA prin Defense Security Cooperation Agency

• Sisteme NATO de ultimă generație

Impactul asupra industriei locale

Această strategie mixtă poate avea efecte contradictorii: pe termen scurt asigură dotarea rapidă a armatei cu echipamente moderne, dar pe termen lung poate limita dezvoltarea capacităților industriale interne.

Provocări și oportunități de viitor

Necesitatea depolitizării urgente

Pentru a beneficia de oportunitățile europene actuale, industria românească de apărare trebuie să treacă printr-un proces accelerat de depolitizare și profesionalizare a managementului.

Modernizarea infrastructurii și tehnologiei

Investițiile în modernizarea fabricilor, actualizarea tehnologiilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă sunt esențiale pentru competitivitatea pe termen lung.

Valorificarea potențialului uman

Resursa umană calificată existentă în fabricile de tradiție trebuie valorificată prin programe de training, inovație și dezvoltare profesională.

Industria românească de apărare se află la o răscruce istorică. Contextul strategic european oferă oportunități financiare și tehnologice fără precedent, însă valorificarea acestora depinde de capacitatea sistemului de a depăși provocările structurale interne. Succesul în această tranziție va determina dacă România va deveni un actor relevant în arhitectura de securitate europeană sau va rămâne doar un beneficiar pasiv al tehnologiilor dezvoltate de alții.